Îți scriu aceste rânduri pentru a ma putea libera de toata durerea , de furia pe care o am, de tristețea și amărăciunea pe care mi-ai lăsat-o in suflet când m-ai părăsit.
Îți scriu pentru ca nu pot vorbi cu tine , de mult nu ma mai asculți. Vreau sa îți spun că nu îți port pică si nu te urăsc. Nu trebuie să îți ceri iertare pentru tot ce mi-ai făcut, n-ai greșit cu nimic. Ai încercat sa faci ce ai știut mai bine. Să mă manipulezi, facându-mă să cred că îți datorez totul. Să îmi întorci spatele când am avut cea mai mare nevoie de tine. Să ștergi cu mine pe jos de câte ori te-ai supărat pe alții.
M-ai făcut sa cred ca ma iubești, in schimb tot ce ai iubit a fost faptul ca te-am adorat si ca te-am considerat mama mea!
Poate ți se pare ca sunt foarte dură cu tine si ca aceste cuvinte sunt prea grele, dar sunt pura realitate, doar eu am fost o naivă pana azi. Naivă sa cred ca sunt importantă pentru tine pentru ca mi-ai spus ca ma iubești. Când in spatele cuvintelor „te iubesc” a fost doar nevoia ta de a ma tine legată de tine prin slăbiciunea mea de a „avea” o „mama”.
Ca „azi” să realizez ca tu nu mi-ai fost niciodată mama!
Eu am apărut in viața ta când aveai nevoie de mine, nu invers. Ai vrut sa arăți tuturor cât de puternica ești ca poți să crești 2 copii care nu sunt ai tai, ca era de „datoria” ta sa ne iei, dar nu ai realizat ca noi am ales sa fim cu tine si sa ne împărtășim experiențele vieții.
M-ai făcut sa cred ca trebuie sa tac pentru ca mi-ai dat de mâncare și aveam apa sa ma spăl. M-ai făcut sa cred ca trebuie sa te ascult si sa fac tot ce zici pentru ca mi-ai dat 1 leu sa ma duc sa imi iau „ceva bun”. M-ai făcut să cred că m-ai iubit, dar uneori stau să mă gândesc unde a fost iubirea…. 10 ani in casă cu tine si n-am avut niciodată un tort de ziua mea. Ahhm zzzuutt, am uitat, am primit unul de mămăligă cand am ajuns la tine si am vorbit de el vreo 20 de ani , ca altul n-am avut pentru ca te-ai hotărât ca trebuie sa pleci in străinatate si cam 3 ani de zile am avut dreptul la o conversație de 2 minute la telefon, ca mai mult de atât ar fi costat „prea mult”.
Nu pot să zic, am primit și cadouri de la tine , haine cand am intrat la liceu ca sa nu trebuiască sa fii prezenta la concursul de admitere, laptop din pensia mea pentru aniversarea de 16 ani, bani când am terminat liceul si felicitări cand am terminat facultatea. Mi-ai mai dat bani, dar cadouri si iubire ai uitat sa imi dai, si din pacate mie nu mi-au trebuit niciodată banii tai.
Ti-am zis la început, nu îți scriu rândurile acestea sa îți reproșez , o fac numai să mă eliberez de „puterea” pe care o ai asupra copilului din mine. O fac să realizez că dacă am crescut și am ajuns aici unde sunt azi a fost pentru ca mi-am ales drumul acesta și că am primit de la univers rasplata pentru suferințele mele.
Am crezut multa vreme că îți datorez totul, dar realizez ca nu îți datorez nimic, poate ti-as fi datorat mai multe daca mi-ai fi explicat ce se intampla cu mine cand mi-a venit prima data menstruatia, daca ma imbratisai cand mi-am luat diploma de șefă de promoție in liceu, daca ai fi fost acolo cand am depus juramantul lui Hipocrate si daca ai fi plans cu mine de bucurie cand am fost ceruta de sotie, dar din pacate nu ai facut nimic din toate astea. Poate n-ai stiut sau poate nu ai putut, nu stiu, dar sunt sigura de un singur lucru , daca m-ai fi iubit cum mi-ai zis atatia ani, ai fi fost acolo. Unde a fost iubirea ta când mi-ai reproșat că m-ai crescut? Când mi-ai zis că din cauza mea n-ai putut să le oferi mai mult copiilor tăi? Unde era iubirea atunci? Unde a fost iubirea când mă lăsai din prima zi de vacanță pana în ultima zi de vacanță la bunica la țară „să pasc vaca” și sa car găleți pline cu apă?? Unde a fost iubirea când mi-ai pedepsit pentru fiecare nota mica? Unde a fost iubirea când aveam nevoie de tine?
Te lauzi la toti ce copil frumos ai crescut, dar cu lacrimi in ochi realizez ca am crescut singura.
Nu știu unde vom fi mâine si sincer nu vreau sa imi pese, ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la tine au fost: „Ahh, nu am vrut sa te aud pe tine” si mi-ai închis in nas. Probabil vor fi cuvintele pe care le voi zice eu in locul tău într-o zi…
Inchei aceasta scrisoare prin a-ti multumi totuși pentru tot ce ai facut pentru mine si a imi lua ramas bun.
Cu drag,
altădată aș fi semnat fiica ta, azi semneaza : o nepoata!
xoxo LB
Littlebutterfly 